Cap. 22 Evenimente familiale
2 august 1984
În satul nostru oamenii se bucură adesea la diferite evenimente familiale pe care le sărbătoresc cu mare plăcere, nunți, cumătrii, parastase, aniversări, etc. Aici se adună membrii familiei și prietenii pentru a petrece împreună cîteva ceasuri de plăcute amintiri din trecutele vremi, Și noi am organizat astfel de manifestări care au rămas în memoria participanților, cum ar fi nunta lui Tavi și a lui Cici, aniversarea vîrstei de 70 de ani a mea, nunta noastră de argint și de curînd am făcut un parastas pentru părinții mei și totodată am sărbătorit 70 de ani de viață ai Franciscăi și 36 de ani de căsnicie.
La aceste evenimente am ținut să participe cît mai mulți din rudele noastre și de aceea am făcut invitații prin scrisori personale la toți aceia pe care i-am socotit ca fiind mai apropiați nouă.Și fiind acum vremuri cu mari greutăți de aprovizionare, într-un mic consiliu de familie am stabilit ca Mihai să ne aducă de la Babadag, unde este medic, 50 de litri de vin, apoi carnea de porc și de vită necesare, zahăr, pește de la Jurilovca, și alte articole trebuitoare. Tavi trebuia să ne aducă de la Siret 10 litri de spirt, un cașcaval de 10 kg, 20 kg carne de vită, și altele. Noi am comandat la brutărie la Comănești pentru parastas 300 de colaci mici (cîte 3 la kg), 10 colaci mari (a 2 kg), și un “pom”, care ne-au costat 1320 de lei. Am pregătit și 30 de litri de vin de al nostru de coacăze negre.
Duminică dimineața, în ziua de 15 iulie 1984, ne-am deplasat la biserică unde am asistat la serviciul divin. Apoi am plecat în procesiune la mormîntul mamei, unde am instalat dinainte o cruce de piatră făcute de Roman Solcan, pe un soclu de ciment făcut de Traian Boca (Popescu), pe care am pus o placă de marmură cu numele tatei Doroftei Boca și a mamei Paraschiva Boca. S-a făcut prohodul după toți cei repausați cînd s-au pomenit înaintașii pînă la Doroftei Boca descălicătorul. Apoi părintele Gheorghe Hrincescu a ținut o frumoasă cuvîntare în care și-a adus aminte de mama care era o femeie foarte pioasă și bisericoasă; a evocat traiul său aici la Botoșana și a elogiat acțiunea noastră de a pomeni pe toți înaintașii noștri de seamă.
Am servit apoi celor prezenți, circa 200 de persoane, cîte un pahar de vin, cîte un colac și lumînare, “de sufletul” celor pomeniți la pomelnic și ei au spus cîte un “bogdaproste”, apoi am mers acasă unde am întins o masă mare în curte, căci în casă ar fi fost prea cald, și am servit cele pregătite de gospodinele noastre, Francisca, Cici, și Mariana. S-a servit mai întîi cîte un pahar de rachiu, pregătit din spirtul adus de Tavi, iar cine a dorit, mai cîte multe. La servirea fripturii s-a dat și vinul adus de Mihai tocmai de la Babadag. În acel timp al desfășurării evenimentului m-am sculat și am ținut o scurtă cuvîntare.
Cei prezenți au intonat un festiv “Mulți ani trăiască” apoi au ciocnit cîte un pahar de vin cu sărbătorita. S-au produs apoi îmbrățișările și sărutările de rigoare. S-au încins apoi discuții cîte doi sau în grup, cu voie buna și chef de vorbă. Cînd se servea torta a început să cadă o ploaie torențială încît fiecare cu porția în mînă ne-am adăpostit în gang sau în casă. Dar îndată s-a oprit și în atmosfera răcorită de ploaie am ieșit din nou în curte, continuînd petrecerea. Am ieșit apoi în drum să facem cîteva fotografii cu toată lumea, după care cîțiva invitați au plecat iar restul, avînd stimulentul necesar buni dispoziții au continuat petrecerea. Sorin Robu de îndată a scos vioara și a început să ne încînte cu diversele lui cîntece de voie bună, acompaniat de noi toți, încît s-au minunat vecinii. Toți musafirii și-au exprimat deplina satisfacție pentru reușită. Pe noi însă ne-a costat atîtea nopți nedormite, gîndindu-ne cum vom face față greutăților de aprovizionare.
Datorită însă copiilor noștri, care și-au făcut datoria cu prisosință, ne-au rămas diferite articole alimentare, chiar după ce Francisca a pus în sacoșe și pentru cei de acasă.
A doua zi la amiazi au plecat cei de la Ploiești și București, iar Tavi și Mariana au rămas pentru a treia zi. Apoi am rămas iarăși noi moșnegii cu cei doi nepoți, Dragoș și Andrei, care ne umplu viața cu zburdălniciile lor copilărești.